congresul PDL-Udrea,Blaga,Macovei???
asistăm la proteste împotriva unor regimuri opresive ce concentrează uriașe bogăţii în mâinile câtorva potentaţi. Cu toate acestea, în propria noastră democraţie, 1 la sută din populaţie încasează aproape un sfert din veniturile produse de întreaga naţiune – o inegalitate pe care chiar și cei mai bogaţi dintre noi vor ajunge să o regrete.
N-are niciun rost să ne prefacem că ceea ce e limpede că s-a întâmplat este, de fapt, o iluzie. Cei 1 la sută de la vârful ierarhiei sociale încasează acum, în fiecare an, aproape un sfert din venitul întregii naţiuni. În ceea ce privește bogăţia, ei controlează 40% din averea naţională. Situaţia lor s-a îmbunătăţit considerabil. Cu cativa ani în urmă, procentele erau 12 la sută și 33 la sută. Un posibil răspuns ar fi să lăudăm ingeniozitatea și hotărârea ce le-au adus acestor oameni atâta succes, sperând că un flux în creștere va ridica toate bărcile în același timp. Această atitudine ar fi, însă, greșită. În vreme ce, in ultimii ani, cei 1% de la vârf și-au văzut veniturile crescând cu 18 procente, cei aflaţi la mijlocul ierarhiei sociale au asistat la o scădere constantă a veniturilor lor. Pentru cei care nu au decât o diplomă de liceu, prăbușirea a fost una abruptă – 12% doar în ultimul an. Toată creșterea din anii trecuti – dacă nu cumva, mai mult de-atât – s-a dus către cei de la vârf. În ceea ce privește egalitatea veniturilor, Romania a rămas în urma tuturor ţărilor din bătrâna și anchilozata Europă, cea atât de des ironizată de fostul președinte George W. Bush. În această privinţă, suntem foarte aproape de Rusia, cu oligarhii ei, și de Iran. În timp ce multe dintre vechile centre ale inegalitaţii din America Latină, cum ar Brazilia, s-au străduit de-a lungul ultimilor ani să îmbunătăţească situaţia celor săraci și să diminueze disparităţile dintre venituri, Romania a permis proliferarea inegalităţii.
NU mai fi ingaduitor in POLITICA
O pecingine canceroasă s-a întins încetul cu încetul şi a cuprins întreaga Romanie: Îngăduinţa. La prima vedere pare a fi o calitate ce nu trebuie să lipsească aceluia care se doreşte cuprins de valorile morale. În realitate este un viciu, şi, în egală măsură, un avatar care transformă viitorul într-un coşmar. Toate nenorocirile pe care le-a suportat sărmana noastră omenire s-au datorat îngăduinţei. La nici una dintre speciile cu care împărţim universul, îngăduinţa nu funcţionează, nu este cunoscută. Am făcut o mândrie din a cultiva îngăduinţa, am educat generaţii după generaţii să devină îngăduitoare, lăsând slăbiciunea să cuprindă specia. Am confundat mereu îngăduinţa cu toleranţa, şi n-am ţinut cont că atunci când ceva este tolerat, eşti mereu atent la evoluţia acelui lucru, acelui fenomen, gata oricând să corectezi eroarea. Îngăduinţa este mereu deplină, şi întotdeauna, fără excepţie, fără abatere a fost folosită împotriva celui care o practică. Pentru că, îngăduinţa nu este o calitate, este o slăbiciune, iar cei slabi pier întotdeauna. Din nefericire, cel care, îngăduitor, vrea să-şi dovedească ceva sieşi, îşi revarsă acţiunea supra cuiva cu toate că ştie că lucrul acela nu trebuie făcut sub nici o formă. Iar efectul îngăduinţei se va întoarce întotdeauna asupra lui şi-l va ucide. Da, da, îngăduinţa este un viciu mortal, manipulat cu abilitate şi străşnicie de cei care-i cunosc efectul, care ştiu cât de deplină e neputinţa pe care o cultivă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
CE FACEM CU PROTESTUL?
Manifestaţiile de protest care, din ianuarie 2012, izbucnesc peste tot în ţară sunt expresia furiei legitime a unei populaţii confruntate cu o stare de sărăcie pe zi ce trece mai acută. Se pare că, încet-încet, diversele segmente ale poporului cuprins de iritare încep să-şi dea seama că basistii, politicienii PDL-ului şi aliaţii săi, inclusiv UDMR-ul, nu sunt decât figuranţi într-o piesă care-i depăşeşte şi ai cărei actori principali se află în spatele scenei: pe de o parte, preşedintele Băncii Naţionale, Isărescu, reprezentantul grupului de la Roma şi al Trilateralei în România, de cealaltă parte, alter ego-ul său, negociatorul FMI.Toţi cei prezenţi la manifestaţii se răscoală deci împotriva lui Basescu,FMI şi a Bruxelles-ului, percepute tot mai mult drept nişte instituţii ce dictează politica economică a ţării, dar care, ocrotind multinaţionalele, sunt dispuse în acelaşi timp să bage sub preş malversaţiile şi corupţia unei elite politico-economice basiste ridicate pe furtul proprietăţii publice şi pe corupţia generalizată de la nivel statal, judeţean şi comunal,toate cuprinse in strigatul JOS BASESCU !
Dar ce a rămas, în fiecare seară, după ce ultimii manifestanţi părăsesc locurile în care s-au strâns pentru a-şi face cunoscute nemulţumirea şi indignarea? Din nefericire, nimic; pentru unii, doar vorbărelile amicale în faţa unei căni de vin fiert sau a unei beri. Ori plăcerea de a-şi regăsi, în atmosfera caldă a unei cafenele, grupul de prieteni.
SCURT RAPORT SECRET DESPRE PROTEST
Protestele pro Arafat si apoi,transformate in proteste antiBasescu, au beneficiat de un oarecare sprijin din partea unor organizaţii media internaţionale (Associated Press şi Reuters) care au scris despre “proteste împotriva măsurilor de austeritate la care participă mii de persoane”, dar până acum nu există vreo declaraţie dură a oficialilor europeni sau americani care să ofere sprijin protestatarilor şi iniţiativelor de declanşare a alegerilor anticipate. Această situaţie îi debusolează pe organizatorii operaţiunii care consideră că trebuie să mai întreprindă eforturi pentru a obţine suportul public al Vestului, deşi cei mai inteligenţi dintre ei deja îşi dau seama că acest suport nu va veni.
Dintre toate condiţiile necesare schimbării cu succes a unui regim politic, USL a îndeplinit doar una. Pentru a schimba un regim politic este necesar ca printre elitele politice şi structurile de informaţii să se găsească îndeajuns de mulţi trădători pentru ca sistemul să nu se mai poată apăra în mod eficient. Se pare că la momentul actual preşedintele Băsescu a fost trădat de unii din aliaţii politici şi de o parte a structurilor de informaţii. Judecând după evoluţia situaţiei, alături de Băsescu mai este SPP, o parte a “0215” şi o parte din SRI si SIE. La capitolul “cooptarea trădătorilor”, rata de succes a USL a fost de aproape 100%. Din punctul nostru de vedere, dacă Traian Băsescu nu cedează nervos, şansele de succes ale unei revoluţii bazate doar pe o trădare masivă a elitelor politice şi a persoanelor importante din structurile de informatii sunt egale cu zero. Experienţa anterioară ne sugerează că preşedintele nu va ceda nervos.
Ceea ce îi lipseşte operaţiunii de înlăturare a lui Traian Băsescu este un lider carismatic şi un program pozitiv de acţiune. Organizatorii au mizat pe ratingul şi popularitatea celor care vor îndemna (direct sau voalat) la ieşirea în stradă, considerând că sentimentul anti-Băsescu corelat cu sprijinul mediatic masiv va fi suficient pentru declanşarea unor proteste de anvergură, a căror presiune îl va forţa pe Băsescu să renunţe la putere. Se pare că organizatorii operaţiunii nu au acordat atenţia cuvenită capitolului din manual care explică faptul că oamenii sunt dispuşi să iasă în stradă atunci când, pe lângă insatisfacţia faţă de prezent, au şi speranţe puternice la un viitor mai bun de după schimbare.
Judecând după numărul infim al protestatarilor, majoritatea românilor consideră că ecuaţia Ponta + Antonescu nu este egală cu un viitor mai bun, ci doar cu schimbarea echipei care gestionează furtul banilor publici. Această constatare, de fapt, atrage atenţia asupra faptului că USL nu a reuşit să echipeze “avântul protestatar” cu un lider carismatic şi un program care să fie cunoscut şi susţinut de o masă largă a populaţiei. Organizatorii mizează pe sprijin extern la fel cum au mizat organizatorii altor “revoluţii colorate”. Căutarea sprijinului extern este unul dintre scopurile călătoriei lui Victor Ponta in strainataturi , însă efectul acestor tentative va fi unul nul. În politica românească nimic nu se întâmplă fără acordul tacit sau explicit al SUA, iar Gitenstein,desi nu mai este ambasador, este mai activ ca niciodată sau sare in apararea lui Basescu. În situaţii asemănătoare din alte ţări, ambasadorii vestici (în frunte cu ambasadorii SUA) atacau la baionetă autorităţile statului şi ofereau susţinere, inclusiv logistică, organizatorilor protestelor.
În aceste condiţii apare întrebarea firească: cum s-a ajuns în situaţia în care la Bucureşti s-a organizat o coaliţie largă a forţelor politice, oligarhice şi “informaţionale” care a lansat o tentativă de “revoluţie colorată” făcută după tehnologie americană, dar sprijinul oficial al Washingtonului lipseşte cu desăvârşire? Explicaţia este paradoxală, dar doar ea oferă răspunsuri coerente la toate întrebările. Bucureştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele acţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat sprijinul pentru achizitionarea de avioane de razboi F16, sprijin pentru Rosia Montana Gold Corporation si distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deştepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă (a se compara comportamentul lui Taubman şi comportamentul lui Gitenstein). Aceste acţiuni sunt sprijinite de FMI, o parte a Comisiei Europene şi persoane cu “afilieri interesante” gen Mark Mobius, însă acest lucru nu înseamnă că toate forţele active în politica globală din partea americană sunt de acord cu acest comportament al administraţiei Obama. Amintim că o bună parte din actualele elite politice şi “informaţionale” a fost creată şi susţinută de personaje din sfera neoconservatoare a politicii americane care se află într-o opoziţie vehementă faţă de actuala administraţie şi politica acesteia care vizează retragerea graduală din zone care în urma modificărilor conjuncturii internaţionale au intrat în sfera de interes şi influenţă a altor puteri globale. Pentru “băieţii deştepţi” şi actuala elită politică, înlăturarea de la putere a lui Traian Băsescu care colaborează eficient cu administraţia Obama şi sărbătoreşte venirea noului an chinezesc la ambasada Chinei a devenit o chestiune de supravieţuire şi menţinere a accesului la finanţare.
Situaţia economică şi conjunctura internaţională generală i-au făcut să se grăbească, alegerile din 2014 fiind prea departe pentru a mai putea fi utile unor personaje care sunt vizate astăzi în multiplele dosare care deja au ajuns sau în curând vor ajunge publice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu