congresul PDL-Udrea,Blaga,Macovei???
asistăm la proteste împotriva unor regimuri opresive ce concentrează uriașe bogăţii în mâinile câtorva potentaţi. Cu toate acestea, în propria noastră democraţie, 1 la sută din populaţie încasează aproape un sfert din veniturile produse de întreaga naţiune – o inegalitate pe care chiar și cei mai bogaţi dintre noi vor ajunge să o regrete.
N-are niciun rost să ne prefacem că ceea ce e limpede că s-a întâmplat este, de fapt, o iluzie. Cei 1 la sută de la vârful ierarhiei sociale încasează acum, în fiecare an, aproape un sfert din venitul întregii naţiuni. În ceea ce privește bogăţia, ei controlează 40% din averea naţională. Situaţia lor s-a îmbunătăţit considerabil. Cu cativa ani în urmă, procentele erau 12 la sută și 33 la sută. Un posibil răspuns ar fi să lăudăm ingeniozitatea și hotărârea ce le-au adus acestor oameni atâta succes, sperând că un flux în creștere va ridica toate bărcile în același timp. Această atitudine ar fi, însă, greșită. În vreme ce, in ultimii ani, cei 1% de la vârf și-au văzut veniturile crescând cu 18 procente, cei aflaţi la mijlocul ierarhiei sociale au asistat la o scădere constantă a veniturilor lor. Pentru cei care nu au decât o diplomă de liceu, prăbușirea a fost una abruptă – 12% doar în ultimul an. Toată creșterea din anii trecuti – dacă nu cumva, mai mult de-atât – s-a dus către cei de la vârf. În ceea ce privește egalitatea veniturilor, Romania a rămas în urma tuturor ţărilor din bătrâna și anchilozata Europă, cea atât de des ironizată de fostul președinte George W. Bush. În această privinţă, suntem foarte aproape de Rusia, cu oligarhii ei, și de Iran. În timp ce multe dintre vechile centre ale inegalitaţii din America Latină, cum ar Brazilia, s-au străduit de-a lungul ultimilor ani să îmbunătăţească situaţia celor săraci și să diminueze disparităţile dintre venituri, Romania a permis proliferarea inegalităţii.
NU mai fi ingaduitor in POLITICA
O pecingine canceroasă s-a întins încetul cu încetul şi a cuprins întreaga Romanie: Îngăduinţa. La prima vedere pare a fi o calitate ce nu trebuie să lipsească aceluia care se doreşte cuprins de valorile morale. În realitate este un viciu, şi, în egală măsură, un avatar care transformă viitorul într-un coşmar. Toate nenorocirile pe care le-a suportat sărmana noastră omenire s-au datorat îngăduinţei. La nici una dintre speciile cu care împărţim universul, îngăduinţa nu funcţionează, nu este cunoscută. Am făcut o mândrie din a cultiva îngăduinţa, am educat generaţii după generaţii să devină îngăduitoare, lăsând slăbiciunea să cuprindă specia. Am confundat mereu îngăduinţa cu toleranţa, şi n-am ţinut cont că atunci când ceva este tolerat, eşti mereu atent la evoluţia acelui lucru, acelui fenomen, gata oricând să corectezi eroarea. Îngăduinţa este mereu deplină, şi întotdeauna, fără excepţie, fără abatere a fost folosită împotriva celui care o practică. Pentru că, îngăduinţa nu este o calitate, este o slăbiciune, iar cei slabi pier întotdeauna. Din nefericire, cel care, îngăduitor, vrea să-şi dovedească ceva sieşi, îşi revarsă acţiunea supra cuiva cu toate că ştie că lucrul acela nu trebuie făcut sub nici o formă. Iar efectul îngăduinţei se va întoarce întotdeauna asupra lui şi-l va ucide. Da, da, îngăduinţa este un viciu mortal, manipulat cu abilitate şi străşnicie de cei care-i cunosc efectul, care ştiu cât de deplină e neputinţa pe care o cultivă.
miercuri, 13 martie 2013
vineri, 9 martie 2012
SCUFUNDAREA IN CACAT A PDL
TOPUL erorilor care au dus la scufundarea PDL. Vezi lista celor 12 greseli care au distrus gruparea democrat-liberala
Econtext va prezinta un top al erorilor care au determinat scufundarea Partidului Democrat Liberal (PDL) din ultimii ani.
Nu este vorba despre calitatea uneia sau alteia dintre masurile economice, acestea pot fi discutate cu argumente pro si contra, iar sustinerea uneia dintre pozitii ar putea parea partizanat si, implicit, subiectivism.
Nu, ceea ce urmarim este sa analizam activitatea PDL-ului ca partid, activitatea interna si externa, care a generat o scufundare drastica.
Se merge deseori (aproape in unanimitate) pe ideea ca masurile de austeritate, masurile economice dure sunt cele caer au distrus partidul, dar acest lucru nu este in totalitate adevarat. Ceea ce a dus la aceasta scufundare a fost lipsa de comunicare, explicarea acestor masuri, dar si alte deficiente, toate fiind conectate.
Vezi cazul Bulgariei, care, desi nu trece printr-o recesiune ca cea a Romaniei, are la putere un partid care se bucura inca de sustinere si incredere. Motivul: o buna comunicare intre guvernanti si populatie.
Lipsuri
Iar Econtext a listat doisprezece dintre aceste deficiente, listarea fiind realizata nu neaparat intr-o ordine a importantei, ci mai degraba intr-o ordine a corelarii. Cu alte cuvinte, am incercat sa prezentam aceste deficiente intr-o inlantuire, intrucat ele sunt interconectate.
Daca aceste deficiente nu ar fi existat (daca s-ar fi actionat pentru a nu aparea), suntem de parere ca impactul masurilor de austeritate asupra partidului putea fi serios atenuat. Chiar mai mult decat atat!
Bineinteles, nu excludem si existenta altor „erori”. Ceea ce credem ca ar fi important este ca, dupa analizarea acestor chestiuni, daca se dovedesc reale, sa se ia masuri. Cu alte cuvinte, PDL ar trebui sa-si construiasca o strategie de recuperarea a terenului pierdut, un come-back, acum in al 13-lea ceas. Daca vrea sa mai existe in spectrul politic romanesc.
Dar iata care sunt cele doisprezece erori care au generat o scadere a scorului electoral al PDL:
1. Fuga de propriul partid
Toate proiectele de modificare a culorii sau a numelui partidului. Plus toate asocierile, metamorfozele partidului in miscari populare, apel-uri si alte formule de acest gen. Au slabit unitatea partidului, au dat ideea de abandonare a partidului, de diluare a fortei democrat-liberale, de fuga catre altceva.
2. Luptele interne
Toate luptele interne au slabit partidul. De la pretinsele lupte intre gruparile Blaga, Videanu, etc, pana la excluderile de tipul Cristian Preda, toate acestea au dat senzatia de lupta pentru putere in partid, in loc de unitate pentru a guverna.
In plus, in mijlocul acestor framantari, mai multe partide de opozitie, grupate intr-o alianta (USL) au functionat unitar. Si s-a infiripat aceasta imagine duala: cei de la putere care se lupta intre ei, pe de o parte, si opozitia, pe de alta parte, care gandeste si actioneaza unitar, precis, cu scopuri bine stabilite.
3. Speranta ca adversarul se va narui
Lipsa de activitate a PDL-ului a fost pretextata de asteptarea ca adversarul (USL) se va auto-scufunda. Ca victoria va veni de la sine, intrucat alianta rivalilor nu va rezista pana la alegeri. Plus aroganta unor lideri democrat-liberali care au propagat aceasta idee, mai mult pentru a focaliza atentia asupra lor.
Orice analist politic, cu o baza minima de lecturi politice, stie ca sansele ca o formatiune sa se dizolve inainte de alegeri, cand are sanse de a castiga masiv aceste alegeri, sunt infime. Dovada de irealism politic sau, mai precis, de comoditate!
4. Lipsa de interactiune cu filialele locale
Partidul a functionat doar la nivel guvernamental si parlamentar. Nu a existat o relationare reala cu filialele din teritoriu, iar acest lucru devine cronic, intrucat se manifesta si acum, in preajma alegerilor. Intotdeauna s-a asteptat o desteptare a PDL-ului, care se pare ca nu va mai veni.
Sa nu se transforme intr-un somn etern, care sa genereze o iesire din viata politica. Exista o lipsa uriasa de corelare central – local, de parca partidul si-a asumat deja faptul ca va pierde alegerile locale. Devine tot mai clar ca nu exista o strategie, cel putin pentru alegerile locale.
Probabil, ofensiva se focalizeaza pe alegerile parlamentare, fiind stiut faptul ca acestea pot inclina balanta si la nivel local (prin conditionarile bugetare aduse alesilor locali).
5. Baza pe locomotiva Basescu
Mult timp, liderii PDL s-au bazat pe carisma presedintelui Basescu. S-a crezut mult timp ca Basescu mai poate functiona ca o locomotiva electorala. De altfel, este posibil ca aici sa fie cheia din spatele intentiei presedintelui Basescu de a-si scurta mandatul prezidential. Pentru a redeveni o locomotiva la alegeri.
Cu ceva timp in urma se vorbea chiar de modelul Putin. Ceea ce ar fi insemnat ca ne-am fi putut astepta sa-l vedem pe Basescu in rol de premier dupa alegerile din toamna.
Totusi, cand a fost destul de clar ca Basescu nu mai este o locomotiva, s-a mers, dupa tergiversari prelungite, pe o construirea unei noi locomotive.
6. Mesianismul lui Ungureanu
Adica, pe imaginea lui Mihai Razvan Ungureanu. Din pacate, MRU a venit in pozitia de premier fara o strategie punctuala, rapida, mai ales in contextul actual, cand asteptarile erau uriase de la el.
Daca ar fi majorat salariile, asa cum se tot anunta inca de anul trecut, ar fi absorbit tot capitalul acestei masuri. De aceasta masura insa va beneficia tot USL, desi a fost „mosita” de PDL. Ungureanu trebuia sa actioneze rapid, sa puna in practica rapid cateva masuri.
Dar premierul Ungureanu nu a luat nici o decizie mare, indrazneata, rapida care sa-i asigure un viitor politic cu adevarat prolific. O masura care sa vina pe asteptarile populatiei si care sa-i asigure sustinere lui Ungureanu in viitor. Mai mult, ideea de a realiza o miscare politica urban-educata in jurul lui Ungureanu va fi sortita esecului deoarece nu va avea substanta combativa. Tocmai pentru ca Ungureanu nu a dat nici un motiv pentru a fi sustinut. Nu a avut substanta combativa si nici nu a luat nici o masura importanta.
Mai mult, a intarziat decizii importante, cum sunt cea a majorarii salariilor sau a restituirii CAS-ului oprit ilegal din pensii (desi decizia Curtii Constitutionale, care o declara ilegala, era din marte). Aceste acte, nefiind realizate la timp, au mai dat lovituri importante PDL-lui. Iar USL isi va asuma acum toate aceste decizii, salarii, pensii, Schengen. In viata conteaza finalul actiunilor!
7. Lipsa unor lideri cu bune calitati oratorice
Si nu doar lui Ungureanu i-a lipsit substanta combativa. Nici PDL nu a avut pana acum substanta combativa. PDL-ului ii lipsesc lideri cu bune calitati oratorice (sau are prea putini), dar si armata necesara de consilieri care sa realizeze constructii argumentative puternice.
Doar Basescu a fost inconjurat de asltfel de consilieri, nu si partidul. Iar acest lucru s-a vazut in emisiunile politice de la TV, unde nu s-a cristalizat nici un lider cu o puternica forta combativa (poate, partial, cu exceptia lui Valeriu Tabara).
8. Lipsa de comunicare
In plus, acest lucru s-a vazut in lipsa crasa de comunicare dintre PDL si populatie, in acesti ultimi ani de criza. Populatia ar fi trecut mult mai usor peste criza, daca mai multi lideri din PDL (incepand cu premierul) ar fi avut abilitatea sa explice populatiei ce se intampla in aceasta perioada. Caci aceasta a fost marea problema a PDL-ului din acesti ani: lipsa uriasa de comunicare.
Care a venit din comoditate (certitudinea ca locomotiva Basescu va readuce partidul la un scor favorabil sau ca USL se va rupe inainte de alegeri) sau din incapacitate (incapacitatea liderilor democrat-liberali de a explica populatiei problemele cu care se confrunta tara, dar si incapacitatea de a combate argumentativ ofensiva verbala a opozitiei).
A lipsit o strategie de comunicare sau, daca a existat, nu au fost „culese roadele ei”, nu a fost pusa in practica. Cei de la varful PDL stiu la ce ne referim cand spunem ca nu au fost culese roadele.
9. Lipsa de pe internet
In plus, un corolar al acestei absente comunicationale se observa foarte clar pe internet, unde PDL are o prezenta anemica. Chiar si PP-DD este mai activ. In ultimul timp a inceput sa se mai miste ceva, dar slabut. USL (si, in special, PSD) este extrem de activ, sunt numeroase grupuri USL-iste, foarte active si cu mii de membri. Acest fapt creeaza o unitate puternica si o fidelitate crescuta. Plus lipsa de bloggeri, de comentatori PDL-isti. Acest fapt se coreleaza, de altfel, cu punctul 7 (lipsa liderilor cu bune calitati oratorice).
Prezenta lor era si este obligatorie pe internet, singurul mai activ fiind Wiliam Branza, dar focalizarea sa este preponderent externa (fapt partial normal prin circumscriptia sa). Multi lideri PSD discuta pe internet, isi prezinta emisiunile TV si radio la care merg, cer opinii, discuta. Exista interactivitate. Acesta nu este viitorul, este prezentul!
10. Noi o ducem bine. Voi?
Un alt fapt care a generat o atitudine potrivnica partidului au fost gesturile nepotrivite, care au scos in evidenta distanta dintre clase, dintre o posibila clasa bogata a politicienilor si, in speta, a PDL-ului, respectiv, clasa saracilor, a poporului. PDL nu a coborat in mijlocul poporului, cand acesta a avut nevoie de el. Adica acum, in criza. Mai mult, cand a facut-o, a facut multe greseli. A
mintim doar una: pantofii oferiti de Elena Udrea sinistratilor! Dar nu doar acest fapt, intrucat, daca ar fi fost in mijlocul poporului, aceste gesturi ar fi fost uitate, s-ar fi trecut peste ele. Exact cum s-a intamplat cu Tariceanu, care a intrebat o sinistrata daca vrea sa-i construiasca hotel. Bine, a trecut mai mult timp de la acest incident al fostului premier, s-a uitat mai rapid.
Dar ideea e alta: daca PDL ar fi suferit alaturi de popor, cu gesturi simbolice, altfel ar fi fost privit de popor. Dar, intrucat nu s-a intamplat acest lucru, ruptura dintre partid si popor s-a adancit continuu.
11. Cruciada lui Basescu
Si ar mai fi un lucru. De fapt, doua lucruri inter-conectate. In primul rand, cruciada justitiara a presedintelui Basescu. Care a fost indreptata de multe ori impotriva membrilor din propriul partid, intr-o masura mult mai mare decat impotriva celorlalti. Acest fapt a creat instabilitate in PDL, a naruit senzatia de unitate, de grup unit, de forta unita.
Practic, multi dintre membrii de vaza ai PDL nu s-au mai simtit bine, in siguranta in interiorul partidului. A nu se intelege gresit! Orice actiune infractionala trebuie deferita jusitiei. Nu spunem ca cineva trebuie protejat. In nici un caz! Dar parca elanul justitiar al lui Basescu a fost indreptat mult mai profund impotriva propriului partid decat impotriva altora. Parca a fost mult mai drastic cu „odraslele” sale decat cu vecinii. Ceea ce a creat nesiguranta in partid, vulnerabilitate.
12. Acapararea administrativa
Pe de alta parte, si unii membrii ai partidului au stimulat acest elan. Multe din actiunile unora din membri, actiuni ce erau suspectate ca fiind ilegale, au dat nastere ideii ca PDL ar actiona exact cum actiona PSD pe vremuri. Da, a ajuns sa fie vazut ca un partid unic, care acapareaza tot. De asta si exista acum aceasta ura impotriva tuturor partidelor.
Poate din acest motiv reactiona si Basescu mult mai drastic, dar aici a aparut si un efect pervers. Vrand sa arate ca orice act ilegal savarsit de vreun membru PDL este aspru pedepsit, nu s-a reusit decat sa se faca valva foarte mare in jurul acestor subiecte. Iar populatia a retinut doar prima parte: posibilul act ilegal, nu si reactia impotriva acestui act.
Concluzie
Cam acestea sunt cele doisprezece ‚erori’ sau deficiente care, credem noi, au determinat scaderea uriasa in sondaje a Partidului Democrat Liberal (PDL). Dupa cum spuneam, acum urmeaza partea reconstructiei (desi suntem in al treisprezecelea ceas) sau a disparitiei.
Dar exista o strategie a reconstructiei? Econtext va incerca sa schiteze o astfel de strategie in zilele urmatoare.
luni, 12 decembrie 2011
vineri, 9 decembrie 2011
7 % BASESCU
Sociologul Alin Teodorescu, directorul IMAS, face cîteva dezvăluiri de-a dreptul incendiare legate de scena politică, la loc de cinste figurînd ceea ce ar putea fi numit cel mai bine păstrat secret al lui Traian Băsescu : șeful statului se zbate sub 7% în sondaje.
De la referendum, institutele de sondare au devenit cam zgîrcite cu publicarea datelor, deși sondaje se fac non-stop, iar o rubrică anume a dispărut, practic, complet: cea care prezintă popularitatea președintelui în exercițiu.
Explicația acestui fenomen a fost furnizată de către reputatul sociolog Alin Teodorescu, , șeful IMAS dezvăluind că, din ziua de 10 mai 2010 și pînă azi, Băsescu zace prăbușit sub 10%, fără a reuși găsirea soluției miraculoase pentru revenire.
Explicația acestui fenomen a fost furnizată de către reputatul sociolog Alin Teodorescu, , șeful IMAS dezvăluind că, din ziua de 10 mai 2010 și pînă azi, Băsescu zace prăbușit sub 10%, fără a reuși găsirea soluției miraculoase pentru revenire.
Potrivit lui Teodorescu, din ziua de 10 mai 2010, cînd președintele a ieșit la rampă anunțînd măsurile dure tai salariile cu 25%, tai pensiile cu 15%., pînă in prezent, Băsescu a înregistrat cea mai dramatică prăbușire în sondaje din istoria post-decembristă.
”Până atunci, Traian Băsescu avea în jur de 40%, poate de 10 ani, a avut fluctuaţii, normal, de măsurare, dar avea 40-50%, era imbatabil în încrederea publicului. Dupa trei săptămâni de la taieri am văzut cea mai mare cădere pe care am înregistrat-o noi vreodată unei personalităţi politice. Niciodată n-am văzut aşa ceva – de la 40% încredere şi 35% intenţie de vot pentru PD-L. Traian Băsescu a ajuns la vreo 7, într-o lună, în trei săptămâni. Groaznic, prăbuşire pur şi simplu. Şi PD-L sub 10%,
El a mai spus că, ulterior acestui moment,” a început o bătălie formidabilă a lui Traian Băsescu şi a PD-L, să întoarcă, să recîştige încrederea publicului”. Deocamdată PD-L nu reuşeşte să ajunga la 15-20%, Băsescu nici atat, a declarat Teodorescu.Daca Basescu a fost o locomotiva pentru PD-L in doua randuri de alegeri, acum este o piatra de moara legata de piciorul PD-L pe care il trage la fund odata cu el.
marți, 6 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
CE FACEM CU PROTESTUL?
Manifestaţiile de protest care, din ianuarie 2012, izbucnesc peste tot în ţară sunt expresia furiei legitime a unei populaţii confruntate cu o stare de sărăcie pe zi ce trece mai acută. Se pare că, încet-încet, diversele segmente ale poporului cuprins de iritare încep să-şi dea seama că basistii, politicienii PDL-ului şi aliaţii săi, inclusiv UDMR-ul, nu sunt decât figuranţi într-o piesă care-i depăşeşte şi ai cărei actori principali se află în spatele scenei: pe de o parte, preşedintele Băncii Naţionale, Isărescu, reprezentantul grupului de la Roma şi al Trilateralei în România, de cealaltă parte, alter ego-ul său, negociatorul FMI.Toţi cei prezenţi la manifestaţii se răscoală deci împotriva lui Basescu,FMI şi a Bruxelles-ului, percepute tot mai mult drept nişte instituţii ce dictează politica economică a ţării, dar care, ocrotind multinaţionalele, sunt dispuse în acelaşi timp să bage sub preş malversaţiile şi corupţia unei elite politico-economice basiste ridicate pe furtul proprietăţii publice şi pe corupţia generalizată de la nivel statal, judeţean şi comunal,toate cuprinse in strigatul JOS BASESCU !
Dar ce a rămas, în fiecare seară, după ce ultimii manifestanţi părăsesc locurile în care s-au strâns pentru a-şi face cunoscute nemulţumirea şi indignarea? Din nefericire, nimic; pentru unii, doar vorbărelile amicale în faţa unei căni de vin fiert sau a unei beri. Ori plăcerea de a-şi regăsi, în atmosfera caldă a unei cafenele, grupul de prieteni.
SCURT RAPORT SECRET DESPRE PROTEST
Protestele pro Arafat si apoi,transformate in proteste antiBasescu, au beneficiat de un oarecare sprijin din partea unor organizaţii media internaţionale (Associated Press şi Reuters) care au scris despre “proteste împotriva măsurilor de austeritate la care participă mii de persoane”, dar până acum nu există vreo declaraţie dură a oficialilor europeni sau americani care să ofere sprijin protestatarilor şi iniţiativelor de declanşare a alegerilor anticipate. Această situaţie îi debusolează pe organizatorii operaţiunii care consideră că trebuie să mai întreprindă eforturi pentru a obţine suportul public al Vestului, deşi cei mai inteligenţi dintre ei deja îşi dau seama că acest suport nu va veni.
Dintre toate condiţiile necesare schimbării cu succes a unui regim politic, USL a îndeplinit doar una. Pentru a schimba un regim politic este necesar ca printre elitele politice şi structurile de informaţii să se găsească îndeajuns de mulţi trădători pentru ca sistemul să nu se mai poată apăra în mod eficient. Se pare că la momentul actual preşedintele Băsescu a fost trădat de unii din aliaţii politici şi de o parte a structurilor de informaţii. Judecând după evoluţia situaţiei, alături de Băsescu mai este SPP, o parte a “0215” şi o parte din SRI si SIE. La capitolul “cooptarea trădătorilor”, rata de succes a USL a fost de aproape 100%. Din punctul nostru de vedere, dacă Traian Băsescu nu cedează nervos, şansele de succes ale unei revoluţii bazate doar pe o trădare masivă a elitelor politice şi a persoanelor importante din structurile de informatii sunt egale cu zero. Experienţa anterioară ne sugerează că preşedintele nu va ceda nervos.
Ceea ce îi lipseşte operaţiunii de înlăturare a lui Traian Băsescu este un lider carismatic şi un program pozitiv de acţiune. Organizatorii au mizat pe ratingul şi popularitatea celor care vor îndemna (direct sau voalat) la ieşirea în stradă, considerând că sentimentul anti-Băsescu corelat cu sprijinul mediatic masiv va fi suficient pentru declanşarea unor proteste de anvergură, a căror presiune îl va forţa pe Băsescu să renunţe la putere. Se pare că organizatorii operaţiunii nu au acordat atenţia cuvenită capitolului din manual care explică faptul că oamenii sunt dispuşi să iasă în stradă atunci când, pe lângă insatisfacţia faţă de prezent, au şi speranţe puternice la un viitor mai bun de după schimbare.
Judecând după numărul infim al protestatarilor, majoritatea românilor consideră că ecuaţia Ponta + Antonescu nu este egală cu un viitor mai bun, ci doar cu schimbarea echipei care gestionează furtul banilor publici. Această constatare, de fapt, atrage atenţia asupra faptului că USL nu a reuşit să echipeze “avântul protestatar” cu un lider carismatic şi un program care să fie cunoscut şi susţinut de o masă largă a populaţiei. Organizatorii mizează pe sprijin extern la fel cum au mizat organizatorii altor “revoluţii colorate”. Căutarea sprijinului extern este unul dintre scopurile călătoriei lui Victor Ponta in strainataturi , însă efectul acestor tentative va fi unul nul. În politica românească nimic nu se întâmplă fără acordul tacit sau explicit al SUA, iar Gitenstein,desi nu mai este ambasador, este mai activ ca niciodată sau sare in apararea lui Basescu. În situaţii asemănătoare din alte ţări, ambasadorii vestici (în frunte cu ambasadorii SUA) atacau la baionetă autorităţile statului şi ofereau susţinere, inclusiv logistică, organizatorilor protestelor.
În aceste condiţii apare întrebarea firească: cum s-a ajuns în situaţia în care la Bucureşti s-a organizat o coaliţie largă a forţelor politice, oligarhice şi “informaţionale” care a lansat o tentativă de “revoluţie colorată” făcută după tehnologie americană, dar sprijinul oficial al Washingtonului lipseşte cu desăvârşire? Explicaţia este paradoxală, dar doar ea oferă răspunsuri coerente la toate întrebările. Bucureştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele acţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat sprijinul pentru achizitionarea de avioane de razboi F16, sprijin pentru Rosia Montana Gold Corporation si distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deştepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă (a se compara comportamentul lui Taubman şi comportamentul lui Gitenstein). Aceste acţiuni sunt sprijinite de FMI, o parte a Comisiei Europene şi persoane cu “afilieri interesante” gen Mark Mobius, însă acest lucru nu înseamnă că toate forţele active în politica globală din partea americană sunt de acord cu acest comportament al administraţiei Obama. Amintim că o bună parte din actualele elite politice şi “informaţionale” a fost creată şi susţinută de personaje din sfera neoconservatoare a politicii americane care se află într-o opoziţie vehementă faţă de actuala administraţie şi politica acesteia care vizează retragerea graduală din zone care în urma modificărilor conjuncturii internaţionale au intrat în sfera de interes şi influenţă a altor puteri globale. Pentru “băieţii deştepţi” şi actuala elită politică, înlăturarea de la putere a lui Traian Băsescu care colaborează eficient cu administraţia Obama şi sărbătoreşte venirea noului an chinezesc la ambasada Chinei a devenit o chestiune de supravieţuire şi menţinere a accesului la finanţare.
Situaţia economică şi conjunctura internaţională generală i-au făcut să se grăbească, alegerile din 2014 fiind prea departe pentru a mai putea fi utile unor personaje care sunt vizate astăzi în multiplele dosare care deja au ajuns sau în curând vor ajunge publice.
